Diastema dentară – cauze și tratament
Diastema este termenul utilizat pentru a descrie decalajul sau spațiul între doi dinți, în special între incisivii frontali. Este adevărat că această condiție este destul de comună, afectând aproximativ 20% din populație. În multe culturi, diastema este considerată doar o caracteristică a zâmbetului și uneori chiar este apreciată estetic. Cu toate acestea, în unele cazuri, poate fi considerată o preocupare estetică sau poate fi asociată cu anumite probleme de sănătate orală.
Care este diferența dintre o diastemă și treme?
Diastema se referă la spațiul liber între incisivii centrali, în timp ce termenul „trema” este utilizat pentru a descrie spațiile interdentare între alte tipuri de dinți. Este adevărat că diastema este mai frecventă între incisivii centrali superiori și poate varia în dimensiune de la câțiva milimetri până la un centimetru sau chiar mai mult. Este important să se înțeleagă că aceste spații interdentare pot avea diverse cauze și pot necesita tratament în funcție de circumstanțele individuale ale fiecărui pacient.
De ce apare diastema?
Diastemele pot apărea la orice vârstă. La copiii mici, din cauza dimensiunii mici a dinților de lapte, acest defect nu este considerat o patologie. Despre malocluzie se poate vorbi doar după schimbarea dinților.
Cauzele diastemei pot fi:
- predispoziție ereditară;
- gingii inflamate;
- traumatisme ale dinților frontali;
- papile interdentare masive;
- întârzierea dentiției;
- îngroșarea sau creșterea în interior a frenulului buzei;
- obiceiuri proaste.
Diastema poate fi mai evidentă la copii pe măsură ce dinții permanenți erup și mușcătura se formează. Aceasta poate fi o parte normală a dezvoltării în unele cazuri și poate dispărea pe măsură ce alți dinți eruptează și se stabilizează mușcătura. Cu toate acestea, diastema poate persista sau chiar să apară la adulți din diverse motive, inclusiv deplasarea dinților ca urmare a pierderii sau îndepărtării altor dinți. În unele cazuri, tratamentul ortodontic poate fi recomandat pentru a corecta diastema și a obține o aliniere adecvată a dinților.
Tipuri de diasteme
Diastemele pot fi de diferite tipuri și pot varia în simetrie și severitate. Este important să se înțeleagă etiologia specifică a diastemei pentru a determina cel mai potrivit plan de tratament. Diastemele simetrice și asimetrice pot necesita abordări diferite în tratament, iar tipul de diastemă poate influența opțiunile de tratament, cum ar fi utilizarea unor metode ortodontice sau protetice pentru corectarea problemei.
Sunt diastemele periculoase?
Diastema poate avea consecințe mai mult decât estetice. Deși unele persoane pot considera că un decalaj mic între dinții din față este doar o caracteristică atractivă a zâmbetului, este important să înțelegem că această separare poate avea repercusiuni asupra sănătății orale.
Printre problemele pe care le poate cauza diastema se numără:
- Tulburări de logopedie. Diastema poate afecta pronunția anumitor sunete și cuvinte, mai ales în cazul copiilor.
- Deplasarea altor dinți. Un spațiu între dinții din față poate permite celorlalți dinți să se deplaseze, modificând alinierea generală a dinților.
- Dezvoltarea cariilor. Spațiul suplimentar poate fi un loc propice pentru acumularea resturilor alimentare și bacteriilor, crescând riscul de dezvoltare a cariilor.
- Inflamația gingiilor. În cazul unei diasteme, gingiile pot fi expuse la iritații și inflamații, mai ales dacă igiena orală nu este corespunzătoare.
- Distribuția neuniformă a presiunii. Un decalaj poate afecta modul în care se distribuie forța masticatorie pe dinții din față și pe cei opuși, ceea ce poate duce la abraziunea smalțului și la uzura dinților.
De aceea, este important să se evalueze și să se trateze diastema, nu numai pentru aspectul estetic al zâmbetului, ci și pentru a menține sănătatea orală și funcționalitatea corectă a dinților.
Tratamentul diastemei
Tratament chirurgical
Tratamentul chirurgical poate fi o opțiune în anumite cazuri de diastemă, iar metoda specifică va depinde de cauza exactă a diastemei și de evaluarea individuală a pacientului.
Aceste sunt metodele care pot fi folosite pentru corectarea diastemei:
- Tăierea frenului. Acesta este un procedeu simplu și non-invaziv în care pliul de țesut (frenul) dintre buza superioară și gingie este tăiat pentru a permite mai mult spațiu pentru dinții incisivi centrali.
- Chirurgia plastică a frenului superior: Această procedură este necesară atunci când frenul este ancorat adânc în gingie, limitând mișcarea dinților incisivi centrali. Prin îndepărtarea țesutului dens, se permite o mai mare mobilitate a dinților.
- Îndepărtarea dinților supranumerari: Uneori, diastema poate fi cauzată de prezența unor dinți supranumerari, care sunt dinți în plus care nu au loc să erupă corect. Îndepărtarea acestor dinți supranumerari poate ajuta la corectarea diastemei și la restabilirea aliniamentului corect al dinților.
În cazul intervențiilor efectuate în copilărie, este posibil ca modificările poziției dintilor să se producă în mod natural pe măsură ce copilul crește și maxilarele se dezvoltă. Acest lucru poate permite o aliniere mai bună a dinților și poate ajuta la prevenirea sau corectarea diastemei într-un mod mai eficient și mai puțin invaziv.
În cazul pacienților adulți, în special în situația în care diastema este deja prezentă de mult timp sau în cazul în care intervenția chirurgicală este necesară pentru a corecta cauza diastemei, este posibil ca purtarea ulterioară a unui aparat ortodontic să fie recomandată pentru a asigura o aliniere corectă și stabilă a dinților în timp.
Tratament ortodontic
Aparatul dentar este recunoscut ca fiind una dintre cele mai eficiente modalități de corectare a malocluziilor, inclusiv a diastemei. Este o opțiune populară și eficientă atât pentru adolescenți, cât și pentru adulți, și poate produce rezultate notabile în alinierea și corectarea poziției dinților.
Fațete dentare
Fațetele dentare sunt o opțiune populară pentru corectarea diastemei la adulți și pentru îmbunătățirea esteticii zâmbetului. Acestea sunt plăci subțiri din material ceramic sau compozit care sunt atașate pe partea frontală a dinților pentru a îmbunătăți aspectul estetic al zâmbetului.